Treceți la conținutul principal

Postări

Prezentat

unde dracu' ai lăsat cheia

Mi-e greu și mie. Dacă îmi torn toate obișnuințele – iar eu sunt obișnuintele mele – în constructul personajului ăstuia, la finalul scenariului nu le voi putea relua. Mă uzez prin ceea ce scriu și, în definitiv, dacă decid să pun tot ceea ce sunt în povestea asta, sunt slabe șanse ca eu să supraviețuiesc. Ceea ce e irelevant, fiindcă eu nu sunt povestea mea, așa încât finalul meu nu interesează pe nimeni, cu atât mai mult cu cât eu fac parte din acest colectiv de nimeni. Poate voi păstra pentru mine o singură latură și aia-mi va fi ospiciu. În plus, trecutul meu devenise un schelet călător, nu știam niciodată unde mă așteaptă, deseori asamblam platoul într-un loc sau altul, de exemplu pe o plajă, și îl vedeam cu brațele încrucișate, sprijinit de un palmier sau de un tomberon, depinde în ce țară era plaja, și mă privea și asta mă priva de mine. Adunam totul, împătuream obiectele de recuzită, le îndesam în ghiozdan și porneam spre altă țară. De cele mai multe ori, pierdeam pe drum motiv…

Cele mai recente postări

salvamar

în fine 1.2

flori de greață

RMN

planșă

specii

să ningă peste noi (cu drone)

strada caraiman

nu doar astăzi

jurnalele lui rei