marți, 29 martie 2016

globalizare

#1

ne agățăm de timp ca 
ventuzele de pradă
dar cerneala pe care o secretăm prin ele
nu ne apără nici măcar de noi înșine
întorc spatele vieții - 
fața spre cerul înstelat
îmi traduc cosmosul într-o posesivitate bilioasă
ca un dumnezeu famelic după creație 
van gogh iritat de preaplinul geniului său 
suntem ninși de regrete într-un glob de sticlă
în care înrobim simbioza la care ne-am convertit 
fără îndoială cineva scutură globul cu mâna hazardului
iar noi ne prăbușim la câteva sentimente distanță 
ceva mai mult decât un antract reconfigurator
și în adevăr
cred că sylviei plath i-a fost doar frig sub clopot
frig de glicerină și de sufocare
cuptorul era cald dar nu îndeajuns să topească sticla
înauntrul lui era cald și
ea cu siguranță că și-a pierdut narnia 
prin cuptor 
și s-a dus după ea