blues literar




la prima întâlnire
mi-a dat un buchet de nu-mă-uita
care mi-a alungat câteva amintiri cu el
pe care încă nu le aveam

la a doua întâlnire
i-am uitat numele
printre corzile mele vocale
și tușeam melodic
câte-o literă din el
până îi compuneam existența
din sunete spirtoase
care îmi incierau gâtul
atunci când fumam

la a treia întâlnire
am devenit superstițioasă
mi-am învechit dorul anesteziindu-l
cu prezentul și prezența ta
mi-am înnoit defectele
în seducții subjugante
i-am împrumutat viața
căci a mea e uzată
i-am albăstrit ochii
injectându-i câmpuri de flori
fiindcă așa se face la nunți
ceva vechi ceva nou
ceva împrumutat și niște ochi
bântuiți de un pictor dement
care amesteca ceruri cu alcool și cu
pasaje spiralate demonic de brahms
și obținea același ton
disonant coloristic
de albastru afon  

la ultima întâlnire
mi-a dat o ultimă privire
din două flori albastre de nu-te-uita
mi-am plantat-o în piele
 în stratul de mijloc
căci cel dinafară
e prea vulnerabil
și dacă se întâmplă
să cad iar (pe gânduri)
ca un accent țeapăn
nu vreau nicio plagă
să-mi lezeze pajiștea
de flori albastre 




Postări populare