capitole

... Și fericirea stă într-o pereche de ochi corciţi în toate culorile care obișnuiau să îmi provoace apoplexie.
- Bine, Iulia, ai mintea mai deschisă decât o alimentară non-stop și toate alea, dar ești o sugativă a celor din jurul tău și nu mai poţi delimita trecutul tău de al celorlalţi.
- De ce te iei de trecutul meu colectiv?
- Chiar nu e al tău dacă e colectiv, te rog înţelege că simpla aglomerare a douăzeci de oameni într-un singur capitol nu te îndreptățește să le acaparezi viaţa până la sfârșitul cărţii.
- Ai dreptate, dar astea-s detalii; dacă nu diletam în așa hal importanţa fiecăruia, rămâneau la stadiul de figuranţi...
- Vorbești de stadiul lor genetic.
"Îţi ador posesivitatea și mă rog la toţi dumnezeii pe care i-am venerat de-a lungul vieţii să atingă un paroxism care să ne răpună, în cele din urmă."
- Dar nu în cele dintâi capitole.


Postări populare