duminică, 24 iulie 2016

prea aproape



ș

într-o sâmbătă roz cu sâmburi negri
și cu coaja albastră fiindcă
verdele îmi provoacă greață
la un decalaj de 314 km
de la cluj până în orașul cu apusuri dizlocate
localizat între o voce acorporală
și o blondă cu zâmbete descheiate  
m-a întrebat
dacă fericirea mea are culoare
i-am zis că roșu și probabil am mințit
fiindcă fericirea mea are culoarea
gândurilor din timpul unui sărut
fericirea mea are culoarea
apropierii tale și fericirea mea
stă undeva între cuverturile tale
i-am zis să nu mă întrebe de culoarea fericirii
fiindcă pigmentul ăla
provoacă daltonism emoțional cronic
aș putea-o revopsi oricând și cu toate astea
să fiu departe de ea
după cum vezi mă înțelege a întrebat
ce culoare are durerea
pe care nu ar trebui să o simți
și atunci n-a mai trebuit să mint i-am zis
galben îl simt prea departe
și durerea mea e o gelozie monocromă
tradusă greșit de un lingvist cu parkison
i-a tremurat mâna i s-a răsturnat călimara
pe mine m-a răsturnat aici și pe tine
... puțin prea încolo

mult prea aproape

de ceea ce considerăm noi

distanță