spaţio-temporar

am învăţat cu forţa
(cu cea gravitaţională)
că timpul detestă
să stea pe pământ
îmi amintesc prima oară
când m-a scos la ţigară
în frisoanele roşii
al unui apus abrupt am rupt
filtre oase poze
spălate în vin rosé
viitorul retoric
s-a îmbătat încărcat
de trecuturi nespuse
spumant diluate
în scrum şi ere şi scrumiere
îmi pun mult prea mult zahăr
în cana de păreri
şi acum ador iubirea dar
habar n-am cum să o simt presimt
o dezbinare apriorică întâlnirii
ca pe un sirop de tuse
luat în absenţa răcelii

încălzeşte-mă



Postări populare