marți, 30 august 2016

ne(sfârşit)

de câte ori am stat cu faţa către nefaţa ta
 mi s-au căţărat buruienile pe 
suprafaţa nesufletului tău 
resentimentele noastre se nesărută nesătule -
au trecut destule zile nesimţindu-ne când 
ne ţineam de mână. ne mână 
aceleaşi regrete nedigerate şi nezâmbete caligrafiate cu
iubirea moartă a vieţii mele 
până când te-am strâns în braţe în
neîmbrăţişarea sfârşitului verii


duminică, 21 august 2016

plenty

     - Pe cine ai pierdut?
     Și îi înșir, uite, sunteți niște nume, nu ascundeți mare lucru dar v-am rostit des și v-am înregistrat poreclele în ritmul cardiac.
     - Din câte știu, jumătate din listă conține oameni care nici nu ți-au fost prieteni.
     - Astea sunt prietenii la 2,50 lei, știi sucul ăla oribil de la Aro, acidulat și cu aromă de mere – e la fel de rău mereu dar îți păstrezi banii pentru țigări.

     Și V? Doar ai fost cu el la Summer Well. Asta nu schimbă nimic. Trei zile de vizită la muzeul Antipa nu vor învia istoria încapsulată acolo. Mergi la o plimbare cu trecutul și apoi mergeți amândoi acasă. Îi zici, uite, ce frumos a fost, ce frumoși am fost, dar acum arătăm altfel. Mai frumoși decât am fost, dar nu unul pentru celălalt. Și îți zice, Noa, sunt aici, da, și eu. Apoi Saschiz, Cluj, și ce rămâne? Un festival în Buftea, un drum cu metroul din Gară până în Piața Înfrângerii și pâine goală la patru dimineața. După două zile ești iar acasă, nu în casa ta dar pe-acolo, scrii iar proză și scrumezi pe tastatură. Și distopia ta te-a așteptat, sufrageria întretăiată de umbre și sucul ieftin și băiatul care face duș într-o vană minusculă. Sunt toate aici. Și în tine ce e? Un mesaj netrimis și multă nicotină. Mărul din curte are crengile rupte și ție îți place cum arată asta doar în poze. În rest, totul e la fel, totul te-a așteptat. N-ai lăsat nimic în Buftea.


vineri, 19 august 2016

(am) rămas bun

ne-am împăcat în
noaptea tuberculozelor
după o zi feroviară care m-a adus
la tine la intersecția prozelor
care m-au răpus
avem zâmbete de finetti și scrum
și un drum a cărui destinație
am uitat să ți-o spun
în orice caz am schimbat macazul
trenul era bun doar noi
eram ruginiți n-am avut răgazul
să-mi administrez intrasentimental antitetanus
ca să nu ne infectăm reciproc constant
            cu un rămas bun



miercuri, 10 august 2016

prostsituată








am fost odată ca nicio dată
de pe niciun calendar
un dumnezeu presat de ceruri de cereri și
decelabil bipolar
care voia să își afle numele
doar că nimeni nu-l chema
până să mă autodeclar ca fiind 
un dumnezeu domestic 
domiciliat în propriul cap
 m-am temut de durere m-am dezbrăcat
de putere și rulam episodic
praf de stele 
destabilizant afectiv
surmenat de plăcere
sunt orfană de zile de naștere
m-am înnăscut 
singură 
sub constelația unei karme senile
care a uitat ce avea de răscumpărat