duminică, 30 octombrie 2016

weekend

în nopţile alea de manele amestecate cu vivaldi
de meditaţie amestecată cu horincă şi
de lună amestecată cu lumina lumânării
vedeam afară doar prin geamul fisurat, celălalt
mă făcea să văd prea bine

camera asta e mai mică decât ochii mei
dimineaţa
cu pereţii zugrăviţi cu lapte condensat, zahăr n-ai? n-am
bea-ţi cafeaua ca la mare, cu miere şi cu fricile
sprijinite de umărul meu

iubire, când ţi-ai deschis ochii dimineaţa, a fost
ca şi cum ai rupt plicul unei scrisori
pe care erai devastant de entuziasmată să o citeşti

sper că ştii că azi-noapte te-am prins
agăţându-mi visele în năvodul iubirii tale

ai grijă să nu te transformi în iona


miercuri, 19 octombrie 2016

versus

tu şi cu mine
singurul meu concept spaţial
tu şi cu mine
în fiecare mâine pe care îl rostim
azi
tu şi cu mine
două flăcări bipede
se plimbă prin oraşul de carton
ţinându-se mână
tu şi cu mine
soarele şi lunatica
vor să fie simultan pe cer
îşi cer iertare doar când nu-şi greşesc
şi cât timp vom fi împreună
vom face cu rândul, tu vei fi soarele ziua
iar eu noaptea
cât timp vom fi împreună, dumnezeu va uita
că a creat şi întunericul


vineri, 14 octombrie 2016

toa(m)nă

toamna îți camuflezi coloristic sentimentele
în mormanele de frunze de parcă
sunt poze de polaroid – povestești ostil
cu lumina care se fărâmițează
printre copaci
fără să știi cum să înșfaci
frigul care îți perforează corpul
și să te îmbraci cu vântul
care îți croșetează aburi în jurul
gurii; nu știi dacă plouă așa puțin
fiindcă ai plâns tu mai mult
decât ar putea toamna să plângă
peste parcuri; ești mut în fața
scurgerilor cromatice și în spatele blocurilor
umbrele rod aerul verii trecute
și mușcă până la sânge
copacii
ei sângerează fluvial nuanțe
pe care ești sigur că le-ai mai înfruntat
dar în fiecare toamnă
 uiți ca un bețiv coleric
cum ai luptat