marți, 27 decembrie 2016

goin in

Ceva realităţi nedigerate din mine s-au ridicat sub forma unei amintiri vaporoase a doi copii care căutau mărunţiş prin casă pentru o ţigară la bucată.
... şi mergeai în şlapi până la alimentara de la 7 Străzi, săreai gardul când îţi era lene să cauţi cheia de la poartă. Câinii se aliniau la gard, aveai gesturile înmuiate în lumină şi caniculă când păşeai prin curte, eu eram un copil colorat - şi nu din vina părului roz.
Erai aşa stângaci, totuşi aveai o acuitate deşirată a membrelor. Erai aşa subţire, măcar că acum eşti şi mai slab decât când te-am cunoscut. Toată fiinţa ta mă punea sub semnul unei admiraţii convulsive.
Nu voi uita niciodată după-masa în care am aţipit în patul parintilor tăi şi m-am trezit pe Cigarette Daydreams. Mi s-a înnodat tot trecutul într-un extaz indistinct. Smulsă dintr-un cadru difuz de film, în camera neluminată; şi mirosul tău de casă în părul meu.
Sunt nişte amintiri într-atât de vitrate încât palpabilitatea piederii lor treptate e insuportabilă.
Şi cumva, după toate astea, am ajuns să te rog să fii al meu.


luni, 19 decembrie 2016

trap



veni, vedi, viciul sterp de a-ți săruta mâna
totul, totul, tot ce spun îmi curmă urma

îți țes pânzele lui van gogh cu un zâmbet gotic
pe ele toată, toată iarna e doar un decor retoric

acum taci, taci melodic ca un duh taciturn
evadând răsturnat din lampă într-un impuls demonic

am partituri pe-ncheieturi
împletituri de portative din vene maladive

nota bene: nu știi notele
nu mă poți citi, sau te temi de rime

per aspera ad astra, apoi aterizez pe
inelul de logodnă al lui jupiter

jupui cosmic vise de pe orice
os rupt de oboseală

e de prisos să-ți explic că tratez doar sănătatea de când
am realizat că-i cea mai cruntă boală