marți, 27 decembrie 2016

goin in

Ceva realităţi nedigerate din mine s-au ridicat sub forma unei amintiri vaporoase a doi copii care căutau mărunţiş prin casă pentru o ţigară la bucată.
... şi mergeai în şlapi până la alimentara de la 7 Străzi, săreai gardul când îţi era lene să cauţi cheia de la poartă. Câinii se aliniau la gard, aveai gesturile înmuiate în lumină şi caniculă când păşeai prin curte, eu eram un copil colorat - şi nu din vina părului roz.
Erai aşa stângaci, totuşi aveai o acuitate deşirată a membrelor. Erai aşa subţire, măcar că acum eşti şi mai slab decât când te-am cunoscut. Toată fiinţa ta mă punea sub semnul unei admiraţii convulsive.
Nu voi uita niciodată după-masa în care am aţipit în patul parintilor tăi şi m-am trezit pe Cigarette Daydreams. Mi s-a înnodat tot trecutul într-un extaz indistinct. Smulsă dintr-un cadru difuz de film, în camera neluminată; şi mirosul tău de casă în părul meu.
Sunt nişte amintiri într-atât de vitrate încât palpabilitatea piederii lor treptate e insuportabilă.
Şi cumva, după toate astea, am ajuns să te rog să fii al meu.