miercuri, 17 mai 2017

tiimmy turner

i bet you fuck like a fairy on acid
avea câte o zână pe fiecare umăr, îi săpau bănuieli în piele, tu ești aleasa
dar ea nu știa să aleagă nimic
îi plăcea zborul narcotic al zânelor ei, titireze de sticlă, când i se învârteau în jurul gâtului și îi ziceau
tu ești aleasa
dar ea n-a ales asta
i-au zis că-i vor împlini toate dorințele, cu condiția ca ceea ce își dorește să nu ajute pe nimeni
și era închisă într-un castel de viruși și speranțe
cu pereți prin care nu-și auzea gândurile și geamuri care se închideau cu nasturii pe care îi folosea pe post de ochi pentru păpușile ei
din robinete curgeau cioburi și tutun uscat
încerca să mobileze castelul, dar devenea tot mai gol
și-mi zicea tristă nu am destule gratii pentru
toate oglinzile pe care vreau să le pun în baie
mi-e așa frică de fata care mă privește
și încerca să-și dorească ceva, dar îi plăcea să creadă că are totul, zânele nu oboseau, i se învârteau prin cutia toracică cu aripile-lamă, tu ești aleasa. și prin scrumul alb al unui cer ars se prăbușea muzica pe podea, îi intrau sunetele în talpă ca niște așchii grotești și ea nu se putea opri din dansat
tu ești aleasa
și își dorea să nu fie, dar asta ar fi însemnat să își pună o dorință
ea voia să aibă totul fără să își dorească nimic
și o durea fiecare stea pe care nu putea s-o salveze, obsesie spastică
și gândea ca un incendiu, îngropa și dezgropa viitorul altora ca să găsească o dorință egoistă
dar n-avea putere să le spună n-am voie să vă ajut dacă vreau să trăiesc
și a ales între ei și ea și ei nu i-au mai spus
tu ești aleasa
n-a mai ales-o nimeni și s-a frânt sub o dorință nerostită

voiam să-l aleg pe el, știu că nu-i alesul meu