marți de porțelan

şi nu putea să se plimbe cu gândurile ei dacă nu le punea în lesă, implozie în piept, implant de stări pozitive, dar genul ăsta de transplanturi eşuază dacă zilele-s incompatibile. două-trei străzi şi pachetul e gol, părul în flăcări prin vânt fâşâind ca un staniol. în staţie, oamenii sloi, autobuzul venea la câteva vieţi distanţă. sângele camuflat în obraji, o dureau paşii pe care nu-i făcea spre casă. stătea să plouă - ori ea, ori cerul. azi nu e o zi prea bună pentru întrebări şi alergii. orice ar fi însemnat ochii ei atunci,                                nu-i traduce, nu-i tipări.                            
 cerceii din târgul de azi vară, pe când oasele ei mai suportau viaţa –        
când era prea cald, se culcau în mansarda aburită, abţinându-se de la gândit. iubiri mute, televizorul pornit la parter, sunet tern de statistici cu oameni care mor de cald sau trăiesc în frig. şi crepusculul se înfigea în geam, gelozia apunea peste spatele lor zgâriate. vieţile lor erau în aşteptare, pe-atunci nu îşi făceau cafea la aragaz şi n-aveau răgaz să sufere. 
nopţi între tunete, vara aşteptând în curte - acum aşteaptă troleul spre casă cum aştepta dimineţile     ca să îl sune.




Postări populare